“Cred că o călătorie spirituală nu este atât de mult o călătorie de descoperire. Ea este, mai degrabă, o călătorie de recuperare. Pentru că doar așa, descoperi adevarata ta natură care a fost întotdeauna acolo, dar de care ai uitat.” (Billy Corgan).
În lucrul meu cu Femeile, uneori am auzit de la unele dintre ele următoarele cuvinte: “Eu sunt o Femeie Spirituală. Eu fac de multă vreme cursuri din acest domeniu. Însă văd că fetele de aici sunt la început de drum, așa ca eu nu prea rezonez cu ele pentru că nu am ce să le spun.”
Și mă întristează de fiecare data când aud o astfel de mărturisire. De ce? Pentru că în mod cert, nu vine de la o femeia spirituală în adevăratul sens al cuvântului. Femeie spirituală nu se crede deasupra celorlalți! Ea nu se laudă cu câte cursuri are la activ și nu vrea să epateze. Știe că fiecare are ritmul ei și că de la fiecare are câte ceva de învățat, chiar dacă este la începutul drumului spiritual.
Spiritualitatea nu se măsoară prin numărul de cursuri sau prin cât de multe practici faci intr-o zi. Aceasta nu este despre a face, ci despre a fi, despre a te contopi cu Universul. Spiritualitatea este un mod de viața, un mod de a fi.
În călătoria ei către creșterea spirituală și descoperirea de sine, femeia spirituală caută să cultive calități precum compasiunea, bunătatea, recunoștința și iubirea. Ea are un sentiment de pace interioară și împărtășește cu inima deschisă înțelepciunea celor aflați pe un drum similar cu al ei.
Femeia spirituală din vechime
Femeia spirituală din antichitate a jucat roluri semnificative ca preoteasă, vindecătoare, lider spiritual și gardian a cunoștințelor și tradițiilor sacre. Aceasta era profund conectată la Mama Pământ, elementele, divinul și ciclurile naturii, onorându-le pe fiecare în parte.
A servit ca mediator între divin și uman, oferind îndrumări, înțelepciune și învățături spirituale comunității ei. Săvârșea ritualuri și ceremonii pentru a onora zeii și zeițele, pentru a celebra ciclurile sezoniere, pentru a marca evenimente importante ale vieții și pentru a menține echilibrul și armonia în rândul oamenilor pentru care slujea. Aceste ceremonii implicau dans, muzică, cântări și ofrande către divin.
Era adesea vindecătoare, folosind plante, uleiuri și remedii naturiste pentru a trata afecțiunile fizice, dezechilibrele emoționale și tulburările spirituale. Avea cunoștințe despre proprietățile vindecătoare ale plantelor și despre puterea muncii energetice.
Se angaja în practici mistice pentru a accesa stări superioare de conștiință, pentru a comunica cu ghizii spirituali și pentru a explora tărâmurile nevăzute.
Femeile din tradițiile spirituale străvechi se adunau în cercuri de suroritate pentru a se sprijini, împuternici și pentru a se ajuta să evolueze reciproc. Știau ca atunci când mai multe femeie se adună, magia vindecătoare și transformatoare începe să aibă loc. Și astfel conexiunea cu divinul feminin era adâncită printr-o serie de ritualuri și practici.
Femeia spirituală străveche servește ca sursă de inspirație și înțelepciune, întruchipând aspectele sacre și mistice ale feminității. Moștenirea ei continuă să influențeze și să le inspire pe femeile spirituale de astăzi.
în articolul următor te invit să citești despre: “Femeia spirituală contemporană”.
Leave a Reply