
Într-un cadru cu iz de poveste, în Balcic, s-a petrecut între 14-19 August, cea de-a treia ediție a taberei de feminitate. Împreună cu o constelație de 12 femei minunate am pornit in călătoria în pași de dans și de vindecare către recuperarea de bucăți de suflet pierdute!
Am început tabăra cu o ceremonie sub mantia nopții, cu lumânări și eșarfe fluturânde spre cer. Am deschis energetic retreat-ul, am chemat ajutoarele de lumină, ne-am deschis ușa vindecării și am pășit in universul atemporal al feminității. Am făcut cunoștință una cu cealaltă, am setat obiective si am pus intențiile colective sub forma unui Pranam (un dans a cărui mișcări simbolizează toate câte o intenție de vindecare).
Fiecare zi a taberei a avut o anumită tematică, având atribuită câte un arhetip, câte o culoare si câte un animal totem: Femeia Desert – bej – șarpe, Femeia Pădure – verde sau maro – melc , Femeia Râu – albastru- pește , Femeia Munte – gri – cerb și Femeia Câmpie – multicolor – albină.
În ziua Femeii Deșert, s-au dat la o parte aspecte ale lor care le încorsetau, care nu mai erau de actualitate. Și astfel, s-a făcut loc pentru a înflori noi părți din ele. Printre alte cadre de lucru, au făcut și un dans al doliului, încheind ziua cu realizarea din lut a simbolul care reprezintă noua lor versiune.


În ziua Femeii Pădure, s-a stat mult în aici și acum, în prezent, s-a locuit mult corpul și s-a ieșit din labirintul intortocheat al credințelor limitative care le-a ținut atât de mult timp pe loc. Iar în cele din urmă, eliberate, au plantat semințele intențiilor lor.






In ziua Femeii Râu, s-au scăldat în apele emoțiilor, ale feminității, ale declarațiilor de iubire de sine, ale dansului transformator al criticului interior și ale vindecării pântecului.






În ziua Femeii Munte, au fost testată din plin limitele, răbdarea și anduranța. A fost ziua puterii interioare care a dus și la un mic conflict între unele membre ale cercului de femei. Am lucrat pe a-și face vocea auzită, așa ca nu e de mirare ca aceasta neînțelegere a apărut la acest arhetip. Am încheiat cu un ritual de dezvăluire a fețelor lor după ce au fost acoperite cu eșarfe, ca un antidot la teama de a se arată lumii. A fost ziua cu cele mai multe provocări si cel mai greu de ținut sub control. Dar, am fost răsplătite cu un foc de artificii.




Ultima zi, a fost ziua Femeii Câmpie. A fost cea mai relaxantă zi dintre toate, cu multă veselie și celebrare. Am lucrat pe includere, pe rana de suroritate și astfel conflict apărut cu o seară in urma și-a găsit rezolvarea acum. Fetele au creat un șirag de mărgele al surorilor, punând cu fiecare mărgea o binecuvântare pentru cercul de femei. Am realizat un ritual de adorare și împodobire a lor ca zeițe, încheind cu o ceremonie de onorare a liniei strămoșești feminine a fiecăreia dintre ele.













Deși au început 12, doar 9 femei au trecut testul complet celor 5 zile de inițieri. Celelalte trei, le-au trecut doar parțial. Dar, cu siguranță, fiecare dintre ele și-a luat tot ceea ce avea nevoie acum, în etapa de evoluție în care se află.
A fost tabăra cea mai complexa dintre toate, o adevărată desfășurare de forțe! Au fost momente intense și de neuitat, cu râs și veselie, cu clipe dificile, cu emoții de toate felurile, cu testări de limite, cu lacrimi, cu situații imprevizibile, cu oboseală, cu adaptare din mers, cu conflict, cu suroritate, cu dans, cu terapie, cu ceremonie, cu onorarea strămoașelor, cu magie vindecătoare.
După ce am încheiat retreat-ul, am petrecut câteva ore pe urmele reginei Maria în castelul ei din Balcic, mulțumindu-i și ei pentru că ne-a chemat anul acesta pe teritoriul atât de drag sufletului ei… Și pentru mine, pregatirea, organizarea și susținerea efectivă a taberei a fost un alt drum inițiatic…